Nr. 61.indd

Proza [i prozacul
DEZINHIBAREA, lejeritatea, F`r` raport cu preocup`rile anteri- nele, cu trecerile lor nenum`rate de-o le în coam`, trag tot mai tare, m` smu- oare, formînd partea cea mai întins` a cesc, m` scutur, ]op`i ca o descreierat`. Prozacului, tabletele din Suplimentul de cit, ce pare pierdut în ocoli[uri [i opriri cultur` sînt scrise de un autor ce se ia de plîns. Înjur de aia a m`-sii de creang` peste picior [i se scuz` c` a înc`lcat teri- liei („Roman“), o mic` bijuterie nara- de via]` de rahat [i dau cu piciorul în nu ]in de natura Adrianei Babe]i. Ea s-a toriul interzis al prozei – din neb`gare tiv`, ce se încarc` de un nedefinit sen- roata c`ruciorului, mai s` mi-l rup“.
final nea[teptat, povestea vie]ii o ia de ori despre familie, iar într-un loc chiar de ordin înalt, ce se refuz` neofitului [i departe [i pune fa]` în fa]` rela]ia speci- face o promisiune: „ar merita s` poves- al` pe care cele dou` bunici, matern` [i tesc cîndva istoria care i-a a[ezat fa]` în cread`: s` se închipuie scriitor i se pare lipsa declarat` a mizei literare, n-ar fi patern`, o între]in cu… p`rul. O simpl` indecent, ei care îi are mereu în minte meroasele [i ciudatele lor familii. Ea a pe cei mari. Chiar îndr`zneala de a scrie în proz` al Adrianei Babe]i dac` n-ar fi fost chiar Istoria cu I mare, pentru c` de eseu sau o simpl` pagin` critic` i se pare fapt atunci s-au întîlnit dou` lumi, dou` triv` literar` [i personal`, fiindc` Adri- rase [i cîte dou` credin]e în Dumnezeu tic`, încuraj`rile exasperate ale amicilor rite ca ton, stil [i profunzime, reunite ana Babe]i nu poate scrie despre ce nu o [i-n politic`. Unii erau boga]i, al]ii nu, sub numele de „Maculator“ [i care dau prive[te direct, iar ce o prive[te direct [i unii români, al]ii nu, unii cre[tini, al]ii m`sura scriitorului Adriana Babe]i, scri- nu, unii de stînga, al]ii de dreapta, unii itor adev`rat, a[a cum s-ar dori ea îns`[i foarte de stînga, al]ii foarte de dreap- [i în general despre teritoriile scrisului în reveriile ei imoderate, unde scriito- ta“. Cu aceasta, Adriana Babe]i anun]` creator este azi – mai trebuie s-o spu- rii stau într-un Olimp al literelor, parc` tacol de balet (Lacul lebedelor): „e sîmb`t` nem? – cu totul inactual`. Asta o vede seara [i pentru prima oar` în via]a mea manului, de va fi s`-l scrie cîndva. Iar [i Adriana Babe]i, [i de aceea încearc` sînt la oper`. Stau în loj` într-un foto- s` ]in` pasul, s` se acomodeze cu spiri- de pagini de „Maculator“, care ne re]in liu, coco]at` pe o pern` vi[inie, cu ochii fiindc` închide în sine sensul major al tul zilei. {i-a luat chiar o rubric` în Su- toat` aten]ia, scene din copil`rie, fami- cît cepele [i mîinile reci de emo]ie“. plimentul de cultur` de la Ia[i, unde mi- r`]u[ca din loj`. Se vede leb`d`, sub re- avea curajul s` scrie cîndva cartea ei [i a tatea, directe]ea [i, dac` nu impudoarea, flectoare, alb`, aerian`, ]inta privirilor familiei, cu toat` m`sura, cu decen]a ce nismului, ce ne-a marcat pe noi to]i cei [i a admira]iei generale – [i din aceast` o arat` în aceste pagini, scriitorul care tat astfel o sut` de tablete pe teme „po- este ar deveni, literar vorbind, un mar- zitive“, euforice – americ`ne[te, cum o vis de m`rire mai adaptat realit`]ii (s` tor-cheie. Vorbind despre sine, colaj im- bletele de „prozac“. În toate privin]ele, fiu scriitor), n-a mai ie[it nici azi cînd î[i numirea generic` de Prozac. 101 pasti- ele sînt altceva. {i, de[i autonome, aces- le pentru bucurie, ca o scuz` fa]` de ci- ne de sine [i cu o în]elegere ce se rever- titor [i ca o ironie ce [i-o arunc` sie[i: c` apar]in unui întreg pe cale s` se for- a fi strivi]i, în ma[in`ria colosal` a se- la“, unde vorbe[te despre sine ca feme- ce se anun]` [i ce se cere a fi scris` ar fi induc` iluzia bunei dispozi]ii, cu gîndul ie-asin în comunism? (Sarsanela – chiar – fals, desigur – c` a scrie despre bucu- a[a fusese numit`, cu drag, de prieteni – dep`[easc` – în fine! – interesul local? pul [i inteligen]a literar` s` lase multe- Prozacul Adrianei Babe]i e un balon le inutilit`]i ce-i paraziteaz` cotidianul ora[ul cu sarsanale în amîndou` mîini- proz`?) [i un act de ner`bdare: odat` cu ziant decît euforic. Cititorul va resim]i de strict` autobiografie (certific`m: a[a efemeridele din Suplimentul de cultur`, mai cu seam` bucuria ca datorie decît o ora 22:40, dr. Moráth de la spitalul de disonant, [i schi]ele din „Maculator“. un cle[te [i a strigat d`-]i drumul [i ie[i cârlie în zilele sale senine) sînt ce tre- buie despre ce-a fost: „În dreptul Pio- [i anun]` un prozator de alt calibru, fa]` [i Mircea Mih`ie[ programul A treia mama, n-am prea p`rut c` a[ fi în via]`. nierilor îmi aduc aminte c` am l`sat de de care putem avea toate preten]iile. Au- Europ`, vast [antier care a animat dez- dou` zile o leg`tur` de crengi [i de sur- cele gata preg`tit` în bosche]i. Intru în proza [i prozacul. Intrarea în scen`, fu- cî]iva ani buni [i a l`sat în urm` o mi- parc, orbec`i dup` ascunz`toare [i pip`i cît pip`i pîn` nimeresc vreascurile. Iau eseul despre Dandysm e formula cea vîn`taie pe frunte pîn` la [ase luni [i cu vînjos leg`tura, o salt în spate [i, gîrbo- ie re]inut: restul sînt simple exerci]ii de un dezastru definitiv la nervul optic.“ vit`, abia trag c`ruciorul pîn` la nr. 28. a[tept`ri: o broderie stilistic` [i inte- A[a începe prima scen` – perfect înce- În fa]a por]ii, nu [tiu cum, parc-o v`d mîn` de scriitor sigur pe mijloacele sale. povestea ei cu Moartea pref`cut` într-o l Adriana Babe]i
Iar tonul tuturor scenelor din „Macula- b`trîn` care duce nuiele în spate. Simt PROZAC. O SUT~ UNU
desf`[oar` în toate direc]iile, cu mult tor“ e dat astfel din capul locului, ton c`-s un fel de vr`jitoare hîd`, pe care n-o PASTILE PENTRU
r`sf`] savant, pe jum`tate disimulat, iar greu de situat, între sarcasm [i mil`, cu iube[te [i n-o ajut` nimeni. Mi se umplu suficient` distan]` fa]` de sine, deschi- ochii de lacrimi. Scot un fel de scîncet, te în sticlu]e obscure, atunci redeschise simt singur` [i dezn`d`jduit`. Las oi[tea ce nu ni se mai înf`]i[eaz` chiar atît de din mîini [i vreau s` dau vreascurile jos împl` în biografia sa, dar totul are re- din cîrc`, dar o creang` se aga]` de p`r. în lectur`, ci mai degrab` nelini[titor, lief [i via]` [i se întinde natural în Încerc s-o desprind. Nimic. Se mai încîl- cesc [i altele. Îmi vîr amîndou` mîini-

Source: http://www.romaniaculturala.ro/images/articole/vasilepopovici6109.pdf